Livestrongylo’s Weblog

Incredibil.
Peste tot in jurul tau auzi despre tot felul de lucruri urate. Crime, razboi, dezastre naturale… boli. Dar parce ceva din tine te invata sa le dai la o parte deoarece nu te privesc in mod direct. Subiectiv de altfel. Normal. Cu toate astea, in functie de cum esti construit exista momente in care te identifici si te temi ca ti se poate intampla si tie.

Totul are legatura
Povestea mamei mele incepuse cu patru ani in urma. Patru ani de chin care s-au terminat cu decesul ei. A avut parte de o moarte urata, o moarte imbratisata de cancer. Tot timpul si-a spus ca ea nu o sa moara, ca o sa il invinga. Nu a vrut sa mearga la doctor. Prima greseala. Si ultima. Aveam 23 de ani cand a murit. Atat de urat. De atunci constant mergeam la doctor considerand ca eu nu voi urma greseala ei. Din pacate pentru mine… niciodata nu m-am gandit ca voi mosteni ceea ce pe ea a omorat-o…
Tristete
Tocmai din instinct de conservare nu am cautat sa aflu atat de multe despre cancer. Il negam cu consideratie. Plecase din viata noastra (a mea si a tatalui) si o luase pe mama cu el. Atat.
Cu toate astea, la trei ani aveam sa aflu ca o tristete nu pleaca ci ramane cu tine pana la capat.

Era toamna tarzie. Undeva prin octombrie 2005.
De ceva vreme aveam o stare de nervozitate. Stiam inauntrul meu ca urmeaza ceva sa se intample. Insa nu stiam ca va fi ceva ce imi va schimba viata complet.

Sa o iau de la inceput…

Incredibil.
Peste tot in jurul tau auzi despre tot felul de lucruri urate. Crime, razboi, dezastre naturale… boli. Dar parce ceva din tine te invata sa le dai la o parte deoarece nu te privesc in mod direct. Subiectiv de altfel. Normal. Cu toate astea, in functie de cum esti construit exista momente in care te identifici si te temi ca ti se poate intampla si tie.

Totul are legatura
Povestea mamei mele incepuse cu patru ani in urma. Patru ani de chin care s-au terminat cu decesul ei. A avut parte de o moarte urata, o moarte imbratisata de cancer. Tot timpul si-a spus ca ea nu o sa moara, ca o sa il invinga. Nu a vrut sa mearga la doctor. Prima greseala. Si ultima. Aveam 23 de ani cand a murit. Atat de urat. De atunci constant mergeam la doctor considerand ca eu nu voi urma greseala ei. Din pacate pentru mine… niciodata nu m-am gandit ca voi mosteni ceea ce pe ea a omorat-o…
Tristete
Tocmai din instinct de conservare nu am cautat sa aflu atat de multe despre cancer. Il negam cu consideratie. Plecase din viata noastra (a mea si a tatalui) si o luase pe mama cu el. Atat.
Cu toate astea, la trei ani aveam sa aflu ca o tristete nu pleaca ci ramane cu tine pana la capat.